Texte româneşti vechi

Home Texte româneşti vechi

Reînstrăinarea: mic ghid al revenirii (2)

1
strain

Faţă de toţi oamenii pe care i-am cunoscut am redevenit strain, la fel ca înainte de a-i cunoaşte. Dacă facem din a-i ţine pe ceilalţi lângă noi un scop, cu siguranţă asta nu face parte din intenţia naturii; nimic nu rămâne. Nici măcar nu se poate afirma că oamenii vin şi pleacă pentru a ne servi drept îndreptar moral, întrajutorare necesară sau simplă prezenţă fără de care viaţa ne-ar părea goală. Astea sunt aprecierile şi semnificaţiile atribuite de noi celorlalţi.

Aş vrea să le alin durerea celor care fac muzică nu numai de dragul banilor, ci şi de dragul urechilor acelor singuratici care n-au nimic altceva. Cu siguranţă nu este recunoştinţă mai mare decât aceea a omului căruia un film, o discuţie în ceasul tainei sau un zâmbet strain i-au împuţinat cu o durată oarecare momentele de singurătate. Nu mai sunt singur şi acum iarăşi sunt, şi intermitenţa asta m-a ajutat să nu-mi pun capăt zilelor.

Reînstrăinarea, ca fenomen real care sfidează scopurile, e un simbol al stării noastre tranzitorii. Orice privire dincolo de microcosmosul imanent, sumă de repetiţii aparent semnificative, revelează absurditatea vieţii noastre. Cunoaştem un amic, ne străduim să-l păstrăm prin încercări neţărmurite de renunţare la sine ca apoi, inevitabil, să-l pierdem. Creştem un număr de ani, cei fericiţi dintre noi, în sânul unei familii pe care suntem forţaţi s-o părăsim. Mi se pare că orice întreprindere, în sens figurativ, ne surprinde la mijloc, între privirea peste umăr ce i-o aruncăm casei deabia luminate de felinar, cea pe care-o părăsim în toiul nopţii, şi noul orizont.

Tot ce pot să sper este că timpul mă va lăsa să fiu pentru alţii un refugiu uman, o cunoştinţă în marea de straini, un punct de întâlnire pe autostrada tranziţiilor. Vrând-nevrând am ajuns la teleologia mult evitată: în lupta împotriva naturii, optez pentru prezenţă.

N-o să mai fie un Einstein al sexului (1)

Sex Einstein

Ca un paroxism al sexualităţii, simt azi că nu voi mai putea ajunge la desăvârşirea pe care au cunoscut-o cuvintele mele în propria-mi minte. Doar aforisme mai pot să-mi încarneze gândul. Sex Einstein!

Mulţimea se laudă cu ce a văzut, mai nou, cu ce a văzut cu ochii închişi şi, îmboldiţi de droguri, cu mintea franjuri.

Eu mă găsesc în nişa aceea insolită unde nici Eliade, neputând sau, mai rău, nevrând, n-a lăsat din vremuri cuvinte netăcerii.

Şi iată-mă rizibil şi deşucheat: o femeie are orgasm prin contagiune simpatetică; stă întinsă şi adoarme pradă moleşelii extinse şi propuse de sperma moale ce i se întăreşte pe pântece. Oamenii de porumb îşi deapănă grabnic ideile.

Nu va mai fi un Einstein al sexului.

 

Şi asta-i trist, că-avem nevoie de el.

Atenţie şi primenire. Ascultă-mă:

 


Pudoare din impudoare, asexuat adevărat,

Futut iar nu bătut,

Cuvintele mele sunt ca sexul:

Dor, dar n-are sens.

Şi cine eşti tu să-mi defalchezi erata?!

Şi cine ţi-a zis că orice are sens nu e deja compromis?!

Spune-mi ce crezi despre nemurire, şi-o să te-acopăr cu-a mea.


Romanul acesta – nu pot face o anticipaţie sigură a duratei povestirii, întrucât aceste rânduri mă scriu în aceeaşi măsură în care eu le scriu pe ele; nu suntem, deci, nici textul, nici eu, omniscienţi – va dura cât îi ia unei mărgele grizonate de lichid seminal să ajungă de la orificiul abdominal al unei virgine până la locul unde fesele ei se întâlnesc cu patul.


Ia-mi mintea-n gură, nefolosito!

Ţie cât îţi ia să fii absurdamente obsedat de ceva?! Şi de ce n-ai face-o?! Cere-i-o şi dă-i-o!


Există o tendinţă modernă şi de stânga care presupune excesul şi experimentarea dizgraţioasă a vieţii, tendinţă pe care o observăm cu precădere la tinerii născuţi după anii 90 care au fost expuşi liberalismului occidental. A experimenta presupune să vezi tu ce şi cum, să atingi, să simţi, uneori împins spre ilegal şi imoral de către vălul protectiv al anonimatului, să ajungi la o cunoaştere de tip simulacru prin medierea directă a simţurilor. Aici, folosirea raţiunii şi acceptarea autorităţii cât şi a “bunurilor comune” ale societăţii sunt defăimate şi excluse. Aici, ca efect al experimentului şi al însuşirii stilului de viaţă asumat al “încercătorului”, un relativism macabru şi-o disoluţie a oricărei valori domnesc în turnul lor de fildeş; sentimentul şi trăirea primează şi nu poţi ataca această izbândă intelectuală venită de nicăieri şi argumentată nicăieri. A trăi pentru a încerca de toate, sau din toate câte un pic, iată deviza modernă!

Disoluţia valorilor merge până la acea naivitate cu care un copil întreabă de ce e cercul rotund sau de ce e soarele roşu. Noii empirişti, ca nişte adepţi neînţeleşi ai lui Nietzsche, întreabă neavenitul colocutor de ce este cartea cea mai bună sursă a cunoaşterii, şi nu, de pildă, jocul pe calculator. De ce e mai bine să întreţii repetat relaţii sexuale cu un partener şi nu e totuna cu a întreţine o relaţie sexuală singulară, de tip “one night stand” cu 1000 de parteneri. Disoluţia valorilor merge până la a nu mai considera că o problemă, o întrebare, percepe câteva zeci de soluţii şi răspunsuri, chei improprii deschiderii seifului, şi un răspuns care o face în mod satisfăcător şi mai bine decât oricare altul. Totul e dilematic, totul e în acea stare de criză, de polemică, unde linia de demarcaţie între bine şi rău, corect şi greşit, nu se întrevede cu uşurinţă, şi un amănunt capabil să răstoarne percepţia majorităţii pândeşde de după fiecare colţ.

Răsturnarea valorilor sau ocultarea valorilor sau incapacitatea de a recunoaşte valoarile, fie ele morale, umane sau habitudinale, valoare înţeleasă ca ceva ce trebuie preţuit, e de asemenea un tipar uşor de observat în rândul acestor tineri. Porţi o discuţie interesantă, chiar intelectuală, cu un asemenea om, cu un nouveau empiriste, şi a doua zi îţi poate spune, fără să fi fost sub influenţa stupefiantelor, că nu mai reţine să fi vorbit cu tine. Evident că, sub impulsul imediatului, acesta va îmbrăţişa fără discernământ tot ce este nou şi propriu generaţiei sale. Trăind ca să experimentezi presupune cunoaşterea cu fitil scurt, iradierea curiozităţii pe o arie, asemenea simţurilor, foarte restrânsă. Nu vom şti mai departe de câteva luni în urmă, nu vom prevedea nimic, nu vom auzi decât ştiri şoc, cancan, mainstream, kitsch, consumeriste şi trending. Traiul va fi rezumat de interogaţia negativă “de ce nu?”, care ţine loc de argument şi de raţionament deopotrivă; dacă te întrebi de ce ar trebui să acţionezi într-un anumit fel, îţi răspunzi “de ce nu?”, dacă te întreabă cineva îi răspunzi aidoma.


Jur pe roşu!

Şi tu cu

ce

te-alegi?

sex einstein


Flakka ai băgat? 🙂

MONKEY DUST? ‘BATH SALTS,’ METHYLENEDIOXYPYROVALERONE CAUSING EPIDEMIC, DEADLY HALLUCINATIONS

sex Einstein


Have fucking sex Einstein!
It’s far better, and I know you suck…
Practice makes perfect!

Popular Posts

My Favorites

zi

Cum am ajuns să înjur o femeie

Încercări de anticalofilie Am mers într-o zi la biblioteca județeană să-mi scot un referat pentru ora de Română...

I Dream Wildly (4.2)