Încercări de anticalofilie

Am mers într-o zi la biblioteca județeană să-mi scot un referat pentru ora de Română și am dat peste un profil de Facebook. Aparent cineva care folosise calculatorul înainte uitase să se delogheze. Cred că îl înțeleg perfect. Fervoarea textului l-a făcut să abandoneze calculatorul pur și simplu. Mesajul care urmează îi aparține:

Aș vrea totuși să-ți scriu nu ca să-mi motivez nesimțirile pe care mi le-am permis față de Luana, ci că să-ți explic cumva, sper să-mi iasă, că într-o relație intră doi oameni. Ai luat o decizie dureroasă, sunt sigur, că ai fucking ținut la mine, să nu mă mai iubeșți și să mă tratezi cu răceală pe baza a două constante: tu și Luana. Pot să jur că nu m-am mai purtat așa cu nimeni, sunt sigur că n-o să mă crezi. Nu asta contează. Contează că – și repet, nu mă motivez, ce am făcut a fost oribil – dar contează că n-a mai existat pentru mine niciodată un asemenea catalist al răului ca Luana. Relația aia a fost așa de futută, că aș putea trăi 6 vieți fără genul ăla de relație, și aș fi fericit. Fata aia m-a înșelat, da, primele 3 luni, vorbind mereu cu fostul ei, dar mereu, certându-se cu mine din nimicuri doar ca să aibă mai mult timp să vorbească cu el, fiindcă dacă ea era la Venedeț și eu la Lopa, eu depuneam efort să mă schimb la muncă, să am liber, să iau ocazie noaptea că să vin s-o văd. Ea vorbea în paralel cu fostul, plănuiau să se împace când se va fi întors el din Olanda, și, repet, se agăța de orice cuvânt de-al meu ca să creeze o ceartă, să poată să aibă mai mult timp să vorbească cu el. Cu mine vorbea pe Skype, cu el pe Mess. N-ar fi renunțat la mine până nu știa sigur că s-a împăcat cu el. Dacă eu pierdeam o zi întreagă așteptând să îmi răspundă, la el, pe Facebook, discuția era minut de minut, secundă de secundă. Era perfect, nu? Și-a lăsat o dată contul la mine în calculator și am intrat.

Eu le permisesem să fie “prieteni”, deși ăla își bătea joc de mine, deși ăla mă făcea Fluturaș și Panseluța, deși o rugăm să-și disciplineze “amicul” și ea nu făcea nimic. Eu le permisesem să fie amici, așa că de ce să nu-mi verific suspiciunile. Îmi erau de ajuns două propoziții să mă decid dacă ăia sunt doi amici vorbind sau doi iubiți. Am intrat pe mess la ea și am găsit toată minunăția asta, 3 luni de vorbit zilnic, 3 luni de “te iubesc, Adi, nu mai vreau să fiu cu Alin”. “Te iubesc așa mult, doar tu mă futeai bine. Deabia dacă fac sex cu Alin, îți jur”, 3 luni de “sunt așa de geloasă fiindcă ieși la întâlnire cu Ioana, Adi… n-ai idee”, în timp ce pe mine mă acuză că vorbesc cu fete pe social media doar ca să mă țină la respect, să-mi cer constant scuze pentru ce n-am făcut și să mă simt ca și cum am greșit doar că să dețină ea controlul. Era geloasă pe doi bărbați deodată în timp ce ea înșela… “vreau să mă fuți între sâni, Adi”, “vreau să vii mai repede ca să mă despart de Alin și să fim împreună”, “vreau să fiu acolo, în tren cu tine, Adi, nu aici cu Alin”. Ai idee ce greu e să citeșți așa ceva?! Trei luni din viață o minciună… 

Și ce-am făcut când a venit acasă și i-am dat de înțeles că am citit tot? Am făcut o lista cu vreo 20 de fraze din astea cheie, ca aici, fiindcă observi că le cam știu pe de rost, și am forțat-o să le audă. Zâmbeam oblăduitor, nicidecum triumfător. Știam că suferă. Nu am atins-o, nu am certat-o, i-am citit doar, ca să vadă prin ce-am trecut. Și când mă întreba de ce fac asta, îi spuneam “fiindcă vreau să vezi cât m-a durut, Luana; vreau să simți prin ce-am trecut în ultimele 5 ore”. Fiindcă atâta durase să citesc tot. 3 luni de mesaje zi de zi, uneori mesaje scrise cât timp eu eram fucking acolo, lângă ea, 3 luni, durează 5 ore să le citeșți. A plâns, am început și eu să plâng, am luat-o în brațe și i-am zis, “iartă-mă, dar a trebuit s-o fac, altfel nu mă luai în serios. Te iubesc, și te iert. “

Asta eram înainte de Luana, genul ăsta de om eram. Am iertat-o înainte să-mi spună că-i pare rău. Am iertat-o fără să-i pară rău, Sab… au mai durat alte cinci luni până să ajungă să mă facă omul abuziv care-am ajuns să fiu azi. Șțîi ce s-a întâmplat în următoarele 5 luni?! 

Nu, normal că nu, că tu vezi doar niște înjurături într-o căcat de fereastră. În fiecare zi ne certam. Zi după zi după zi. Ai fost vreodată cu cineva cu care să te cerți zi de zi, Sab? Zi. De. Zi. Timp de 5 luni. Câteodată și de 2 ori pe zi. De la ce? Căcaturi, nimicuri, “de ce crezi că oamenii pun săpunul lichid pe partea galbenă a buretelui și nu pe partea abrazivă, Luana?” “Spală tu vasele, futu-ți crucea mă-tii de bou!”

“Hei, Loo, vrei să dormi la mine în seara asta?” “Eu am plecat deja acasă. Nu ți-am spus? Sunt în Venedeț.”

“Hei, Luana, te rog nu pleca… Te implor, fă orice, dar nu pleca” “O să plec, așa cum a plecat și mă-ta, că dacă era vie și-ar fi dat seama ce căcat de om eșți, ar fi scuipat pe tine și ar fi fost dezgustată de ce-a fătat.”

“Luana, te rog stai… cu ce te-am supărat? Am făcut o glumă proastă, atâta tot, iartă-mă”
“Tu eșți o glumă proastă, și-mi pare rău că nu m-am futut cu Adi, ca să nu mai fi fost cu tine niciodată. Șțîi ceva?! Când ți-am spus că m-am întâlnit cu el și s-a dat la mine pe bancă și eu l-am respins… ei, află că nu l-am respins. Ne-am sărutat, doar n-am vrut să-ți spun, handicapatule.”

Eu eram mereu cel care stătea și care o implora să nu plece, fiindcă de fiecare dată când ne certam ea își lua lucrurile și se căra. De fiecare dată când ne certam, ea își lua toate căcaturile și pleca: saltea, cărți, pernă, datorii, rupea dedicațiile de pe prima pagină a cărților pe care i le făceam cadou, le dădea foc în fața mea, se suia într-un taxi și pleca. Și eu ce făceam?! Mă suiam în alt taxi și lătram la ușa căminului ei, toată noaptea stăteam în față să trimit mesaje, s-o împac. A doua zi își aducea salteaua și perna înapoi, că eu eram sărac ca dracu’ și dormeam pe podea, și până seara pleca iar… Își bătea joc de mine, mă făcea nevoiaș, îmi arunca  bani în față și spunea că nu trebuie să i-i dau înapoi, că ea e fiică de senator, fată de bani gata, cu bunici cu facultate, universitari și medici. La mine bunica avea 4 clase, bunica ei era medic, directoarea spitalului de boli nervoase din Hevede, sau nu știu ce sat de la granița de sud, nu știu ce spital de prestigiu. Se despărțea de mine timp de o săptămâna, două, ca să mă poată înșela cu alțîi, apoi se împăca, și-i sărutam vânătăile de pe gât, unde o mușcau alțîi. Îi spuneam că e ok. Și-o iertam, și iar, de la capăt. Mi-a distrus afurisita de viață.

Vrei să ștîi ceva despre mine? Hai să-ți zic, ca să mă urășți mai mult. Am făcut videochat timp de un an, și a fost cel mai oribil an din viață mea. 2016, anul în care am fost cu ea. Îți zic ceva ce n-am zis nimănui niciodată. Doar ea știa. Cu riscul că i-ai putea spune lui Matei, mă fut, îți zic. Eșți a două persoană care știe asta. Eram așa sărac că făceam rost de bani să plătesc chiria cu 2 zile înainte de chirie, și nu mâncam nimic, eram deprimat, și plângeam mereu. Nu aveam niciun prieten, că nu ieșeam din casă, și furam mere dintr-un copac din fața casei și-mi făceam shake la un căcat de aparat. Luana nu mă ajuta, că mi-era rușine să-i cer bani, ea doar mă suna când eram la studio ca să-mi fută meciul, să mă facă să mă simt ca dracu, să plec de acolo, să fiu complet rupt în fund. Era unul care mă plătea $5 să-mi pun mucii sub o masă la întărit – ăsta era avansul – și peste o săptamână încă $5 să îi mănânc. Mi-o luăm la laba pentru boșorogi sterili din America, și-apoi mă întorceam la certuri și țipete și vase sparte și “plec, sper să mori”. Mă amăgeam că fac un soi de gest de filantropie, că obsedații ăia, bolnavi, retardați, reduși la o legumă de cine știe ce activitate cotidiană repetată sau de vreun accident de muncă, animalele alea care aveau doar o dorință morbidă de a ordona și de-a intra cu bocancii în viața ta intimă, care aveau o boală cu posesia și care deveneau mici șefi asupra circumscripției tale, a camerei tale, a corpului, mă amăgeam că au și ei nevoie de ”iubire”, și că sunt niște cazuri sociale de care trebuie să se ocupe cineva. O pulă. Faptul de a se fi născut într-o țară unde banii sunt de 5-7-10 ori mai mari decât cei din altă țară îi făcea aroganți, plini de ei, ca niște insecte care-au dobândit cumva un avantaj asupra ta. Erau și oameni buni, cei care te plăteau doar fiindcă zâmbeai, sau pentru că aveai o descriere semi-originală, cvasi-intelectuală. Eu unul stăteam și citeam pe cameră până când intra cineva care era interesat de-o discuție. Era felul meu de a fi plătit în timp ce boicotez sistemul. Rugam oamenii să-mi dea un șfanț din ăla virtual ca să mă facă atent, că scotea un sunet când erai plătit. În fine, sordid. O lume de tot căcatul. În celelalte camere oamenii făceau sex cu un pechinez și întrețineau relații cu un sac menajer pe capul femeii, că unui britanic bolnav îi plăcea să vadă femeia umilită, iar eu citeam literatură. Era într-un fel izbăvitor. Propria mea cutiuță în care mă simțeam protejat.

Acasă Luana mă amenința că-i scrie lui taică-miu și-i spune că fac videochat, îmi arata printscreenuri cu fereastra deschisă, ca și cum era gata să-i scrie. Sunam, nu răspundea, o implorăm să nu facă nimic, mă șantaja, doar de dragul distracției ei, fiindcă ne certam și nu știa cum să câștige, nu știa ce să zică să mă facă să-mi cer scuze, așa că mă amenința cu asta. 

Regret că am făcut-o proastă și curvă? Mereu. Absolut. Mă bucur că e într-o relație sănătoasă, că e îndrăgostită de prietenul ei. Când am venit din Regatul Tenedo vorbea cu mine, dacă ții minte; veneam la barul Carou și vobeam cu ea la telefon. Mă implora să vin înapoi în Lopa, să ne împăcăm, dar era de, ghici ghicitoare, 3 fucking luni împreună cu actualul ei prieten. Eram în noiembrie și ea îl cunoscuse în august. Când am aflat că e cu cineva și vrea să fim iar împreună mi s-a făcut greață și n-am mai sunat. Mint, am mai sunat de câteva ori prin decembrie, apoi i-am trimis căcatul ăla de mail, că mi se păruse amuzant cum un amic comun îi datora EI, dintre toți oamenii din Lopa, EI, bani, și el m-a întrebat dacă am să-l împrumut cu 400 de lei, pe care, ulterior, i-a dat ei. Cumva, printr-o ironie a sorții, banii mei au ajuns la ea, bogătana care acum era tăiată de la supapa de bani a părinților, că nu și-a luat toate examenele la Drept și părinții s-au decis să nu-i mai dea… ah, apropos. Șțîi câți bani îi dădeau pe luna? 80 de milioane… 80 de milioane pe luna, atâta cheltuia. Și acum ajunsese să depindă de datoria amicului meu, datorie care s-a dovedit a fi formată din banii mei. Iartă-mă că am crezut că asta e amuzant. Era amuzant. Mă cacăm pe mine de ras. Era ironic și era dus cu pluta, și era destinul care mă lasă să mă bucur și eu de un fucking minut din relația aia. În rest, au fost doar plânsete și țipete. Și-mi pare rău. Îmi pare foarte rău. Ne-am distrus unul pe altul de parcă ne obliga cineva să fim împreună. Acum eu am ajuns din cel care nu pleca niciodată cel care pleacă mereu. I-am preluat tabietul, am devenit așa de marcat de ea încât am lăsat în subconștient să se întoarcă roata. Nu plecasem niciodată în timpul unei certe, și acum am început să plec de la toate. De ce ți-am zis, dacă ții minte, că am chestia asta cu plecatul de la o fosta care pleca mereu? Plâng când îți scriu asta, fiindcă simt că orice ți-aș scrie n-ar conta, și mă doare. Aș vrea să înțelegi că am devenit sclavul relației ăleia și m-a marcat până în punctul în care am ajuns s-o imit pe Luana fără să-mi dau seama. Plecam, și nu știam de ce, dar plecăm și-mi băgam pula. Era așa de ușor, de parcă exersasem asta toată viață, de parcă tot ce era nevoie era să plec o dată, și apoi gata, vezi ce ușor e?! E floare la ureche. Ai plecat. 

Te iubesc, Sab, dar îmi place că ai impresia că dacă citeșți trei înjurături adresate unei fete mi-ai înțeles toată viața. Nici eu nu-mi înțeleg viața. Am greșit așa de mult, și-o să tot greșesc, dar măcar o să-mi dau silința să-i înțeleg pe cei din jurul meu. Poate ei știu mai multe despre acțiunile lor decât știu eu despre ale mele. Iartă-mă pentru ce ți-am făcut. Aș vrea să dau timpul înapoi. Aș schimbă totul și cu ea, și cu tine. Dar nu pot.

Liked it? Take a second to support Somebody Someone on Patreon!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here