Ca un paroxism al sexualităţii, simt azi că nu voi mai putea ajunge la desăvârşirea pe care au cunoscut-o cuvintele mele în propria-mi minte. Doar aforisme mai pot să-mi încarneze gândul. Sex Einstein!

Mulţimea se laudă cu ce a văzut, mai nou, cu ce a văzut cu ochii închişi şi, îmboldiţi de droguri, cu mintea franjuri.

Eu mă găsesc în nişa aceea insolită unde nici Eliade, neputând sau, mai rău, nevrând, n-a lăsat din vremuri cuvinte netăcerii.

Şi iată-mă rizibil şi deşucheat: o femeie are orgasm prin contagiune simpatetică; stă întinsă şi adoarme pradă moleşelii extinse şi propuse de sperma moale ce i se întăreşte pe pântece. Oamenii de porumb îşi deapănă grabnic ideile.

Nu va mai fi un Einstein al sexului.

 

Şi asta-i trist, că-avem nevoie de el.

Atenţie şi primenire. Ascultă-mă:

 


Pudoare din impudoare, asexuat adevărat,

Futut iar nu bătut,

Cuvintele mele sunt ca sexul:

Dor, dar n-are sens.

Şi cine eşti tu să-mi defalchezi erata?!

Şi cine ţi-a zis că orice are sens nu e deja compromis?!

Spune-mi ce crezi despre nemurire, şi-o să te-acopăr cu-a mea.


Romanul acesta – nu pot face o anticipaţie sigură a duratei povestirii, întrucât aceste rânduri mă scriu în aceeaşi măsură în care eu le scriu pe ele; nu suntem, deci, nici textul, nici eu, omniscienţi – va dura cât îi ia unei mărgele grizonate de lichid seminal să ajungă de la orificiul abdominal al unei virgine până la locul unde fesele ei se întâlnesc cu patul.


Ia-mi mintea-n gură, nefolosito!

Ţie cât îţi ia să fii absurdamente obsedat de ceva?! Şi de ce n-ai face-o?! Cere-i-o şi dă-i-o!


Există o tendinţă modernă şi de stânga care presupune excesul şi experimentarea dizgraţioasă a vieţii, tendinţă pe care o observăm cu precădere la tinerii născuţi după anii 90 care au fost expuşi liberalismului occidental. A experimenta presupune să vezi tu ce şi cum, să atingi, să simţi, uneori împins spre ilegal şi imoral de către vălul protectiv al anonimatului, să ajungi la o cunoaştere de tip simulacru prin medierea directă a simţurilor. Aici, folosirea raţiunii şi acceptarea autorităţii cât şi a “bunurilor comune” ale societăţii sunt defăimate şi excluse. Aici, ca efect al experimentului şi al însuşirii stilului de viaţă asumat al “încercătorului”, un relativism macabru şi-o disoluţie a oricărei valori domnesc în turnul lor de fildeş; sentimentul şi trăirea primează şi nu poţi ataca această izbândă intelectuală venită de nicăieri şi argumentată nicăieri. A trăi pentru a încerca de toate, sau din toate câte un pic, iată deviza modernă!

Disoluţia valorilor merge până la acea naivitate cu care un copil întreabă de ce e cercul rotund sau de ce e soarele roşu. Noii empirişti, ca nişte adepţi neînţeleşi ai lui Nietzsche, întreabă neavenitul colocutor de ce este cartea cea mai bună sursă a cunoaşterii, şi nu, de pildă, jocul pe calculator. De ce e mai bine să întreţii repetat relaţii sexuale cu un partener şi nu e totuna cu a întreţine o relaţie sexuală singulară, de tip “one night stand” cu 1000 de parteneri. Disoluţia valorilor merge până la a nu mai considera că o problemă, o întrebare, percepe câteva zeci de soluţii şi răspunsuri, chei improprii deschiderii seifului, şi un răspuns care o face în mod satisfăcător şi mai bine decât oricare altul. Totul e dilematic, totul e în acea stare de criză, de polemică, unde linia de demarcaţie între bine şi rău, corect şi greşit, nu se întrevede cu uşurinţă, şi un amănunt capabil să răstoarne percepţia majorităţii pândeşde de după fiecare colţ.

Răsturnarea valorilor sau ocultarea valorilor sau incapacitatea de a recunoaşte valoarile, fie ele morale, umane sau habitudinale, valoare înţeleasă ca ceva ce trebuie preţuit, e de asemenea un tipar uşor de observat în rândul acestor tineri. Porţi o discuţie interesantă, chiar intelectuală, cu un asemenea om, cu un nouveau empiriste, şi a doua zi îţi poate spune, fără să fi fost sub influenţa stupefiantelor, că nu mai reţine să fi vorbit cu tine. Evident că, sub impulsul imediatului, acesta va îmbrăţişa fără discernământ tot ce este nou şi propriu generaţiei sale. Trăind ca să experimentezi presupune cunoaşterea cu fitil scurt, iradierea curiozităţii pe o arie, asemenea simţurilor, foarte restrânsă. Nu vom şti mai departe de câteva luni în urmă, nu vom prevedea nimic, nu vom auzi decât ştiri şoc, cancan, mainstream, kitsch, consumeriste şi trending. Traiul va fi rezumat de interogaţia negativă “de ce nu?”, care ţine loc de argument şi de raţionament deopotrivă; dacă te întrebi de ce ar trebui să acţionezi într-un anumit fel, îţi răspunzi “de ce nu?”, dacă te întreabă cineva îi răspunzi aidoma.


Jur pe roşu!

Şi tu cu

ce

te-alegi?

sex einstein


Flakka ai băgat? 🙂

MONKEY DUST? ‘BATH SALTS,’ METHYLENEDIOXYPYROVALERONE CAUSING EPIDEMIC, DEADLY HALLUCINATIONS

sex Einstein


Have fucking sex Einstein!
It’s far better, and I know you suck…
Practice makes perfect!

Liked it? Take a second to support Somebody Someone on Patreon!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here