Cum te poți păstra viu? Sărac cu duhul pentru omul înrădăcinat în viață înseamnă să nu ai valențe cu supraviețuirea, să fii pe linia visare-ratare.

Omul materialist refuză visarea, jocul imaginației. Antagonistul refuză mecanicismul muncii.

A ieși din extreme presupune, nu cumva, imixțiunea polilor? Nu lucrez fiindcă trebuie, ci fiindcă vreau. Nu visez fiindcă vreau, ci fiindcă trebuie…

Câte toiuri de noapte mai am? De câte ori mă voi mai trezi? Energia nu-i îndestulătoare, grațiile-s puține. Acum sunt viu, mâine nu-s. Grav sunt doar în consternarea minții. Există un capăt morbid al terminațiilor nervoase echivalent nervilor terminați?! Mă tulbură, azi, sentimentul viu al declinului decrepit și-al morții iminente. De-acum înainte doar cobor. Ochii-mi sunt triști, de-abia acaparând lumina; mâinile fiare gata să se-abată mai curând decât să cuprindă; huriile zvâcnesc sub epitelii. M-aprind ca să mă sting… o ultimă furtună…

Liked it? Take a second to support Somebody Someone on Patreon!

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here